Istoria sprâncenelor. Evoluție și tendințe

De-a lungul istoriei, sprâncenele au fost și ele supuse modei, iar femeile le-au stilizat în funcţie de standardele de frumuseţe ale vremii. Sprâncenele au fost cel mai puternic influenţate de moda veacurilor, astfel: 
SPRÂNCENE EGIPTENE
În Egipt, în perioada 3500 înainte de Hristos – 2500 după Hristos, atât femeile cât și bărbații se machiau pentru a-și arăta puterile supranaturale în care credeau.


Ca un omagiu adus Zeului Horus, oamenii își desenau sprâncenele într-un mod grosolan. Le pictau cu praf de cărbune astfel încât să fie foarte negre, le arcuiau și chiar le alungeau.
Cleopatra întruchipează imaginea celor mai îndrăznețe sprâncene din istorie.
SPRÂNCENE GRECEȘTI
În Grecia, femeile măritate purtau un look natural al sprâncenelor, însă cele nemăritate le accentuau cu un fel de tuș negru, pentru a-și arăta statutul.


De asemenea, sprânceana 2 în 1 era recunoscută ca fiind rară, fiind o reală dovadă de răbdare în a o obține.
SPRÂNCENE ROMANE
Femeile romane au avut mai multă libertate în maniera de a se machia decât cele din Grecia Antică.
Sprânceana unică era însă apreciată, fiind chiar una din caracteristicile cele mai dorite.


Era considerată un semn al inteligenței, fiind purtată de cele mai distinse femei din acea perioadă.
Ulterior, în epoca medievală, s-a trecut la o nouă estetică, femeile au fost încurajate să-și expună fruntea, astfel că se pensau foarte subţire sau chiar își rădeau complet sprâncenele pentru a-și scoate în evidenţă armonia chipului.


În istoria mai recentă, în anii 1920 se purtau sprâncenele arcuite și extrem de subţiri, făcute celebre de vedetele de la Hollywood, pentru ca în anii ’50 și ’60 să se revină la sprâncenele pline, bogate.
În prezent, moda s-a stabilizat, preferându-se un look natural cu aspect îngrijit, fără stridenţe și care trebuie să complimenteze chipul.
Sprâncenele trebuie să aibă o lungime, o formă și o culoare în ton cu părul și fizionomia chipului pentru a fi un element organic al feţei. Un specialist în micropigmentare știe că o lucrare bine-executată nu trebuie să iasă în evidenţă, ci este de preferat să treacă neobservată, fiind realizată discret și natural. Sprâncenele perfecte sunt cele care încadrează subtil chipul, accentuând frumuseţea naturală, de aceea trebuie să ţineţi mereu cont de particularităţile și de stilul fiecăruia.
Indiferent de tendințe, regula principală care nu se schimbă odată cu trecerea timpului este necesitatea îngrijirii acestora.